Lars von Trier

[u/trubadurul]

Ce părere aveți de filmele lui Lars von Trier? Care vă plac și care nu?

Mie mi-au plăcut (mult) Europa, Breaking the Waves, Dancer in the Dark, Dogville, destul de mult Melancholia și, parțial, Nymphomaniac.

[u/ManicStreetPony]

Mie mi se pare ca e unu dintre regizorii care chiar fac cinema si cu capu si cu instrumentu sensibil la imagini. Melancholia mi se pare unu dintre cele mai bune filme din ultimii 15 ani, Dancer in the Dark cred ca-i primu film la care m-a busit plansu complet pe neasteptate avand in vedere ca aveam 15 ani cand l-am vazut si la 15 ani nu prea plangi la filme. In cuvinte mari si Dogville si Melancholia mi se par destul de capodopere in sensu in care aduc ceva foarte in plus artei cinema-ului in general.

Antichrist si Nymphomaniac sunt filme care i-au confuzionat pe multi oameni pentru ca e LvT exorcizandu-si demonii, ceea ce nu face cu o dorinta de a soca ci pentru ca LvT are multi demoni de exorcizat. Antichrist e o oda depresiv-cinica la filmele lui Tarkovsky si ale lui paduri (filmul ii e dedicat) combinat cu demonii care ies atunci cand fortezi psihoterapia si science in general on human sorrow.

Nymphomaniac pot sa inteleg de ce a confuzat oamenii si mai mult pentru ca it sort of goes full meta si Stellan Skaarsgard are functia de spectator direct pe ecran care reactioneaza la povestea nimfomanei. Astfel incat LvT isi critica audienta in tot soiul de feluri in timp ce filmul se desfasoara. Mosu e prototipu individului care nu si-a trait viata da' are pareri numai din carti si pare ca se straduieste sa inteleaga suferinta bruta a fiintei nimfomane, da' observatiile lui sunt foarte adesea divagante, periferice si limitate. Pariul in filmul asta e ca-ti da un personaj atat de dificil de empatizat cu si LvT prin personaju lu Skarsgaard te critica deja ca esuezi. In principiu cam toate filmele lui au curentul asta de misunderstood sau ununderstood suffering. Filmul se termina extrem de cinic prin faptu ca la sfarsit mosu incearca sa o futa ceea ce dovedeste dincolo de orice ca nu a inteles absolut nimic, ceea ce e o palma destul de mare si pentru spectator pentru ca inseamna, by proxy, ca filmul iti cam zice si tie "esti prost, n-ai inteles nimic". Mai cu seama ca mult din ce zice mosu suna adesea a critica la adresa filmului si povestii in sine. Genu asta de manifestari in care cel putin jumate din scop e sa-ti comunice cat de geniu neinteles e LvT sunt destul de greu de inghitit, insa modul cum o face mie mi se pare absolut impecabil. Prima oara cand am vazut Nymphomaniac am cam strambat din nas la muia asta pe care LvT insista sa i-o dea spectatorului din simplul motiv ca pare sa detracteze filmul intr-un cadru mai larg. Da' a doua oara muia asta mi s-a parut mult prea artfully calibrated incat sa n-o apreciez, mai cu seama ca in cealalta jumatate a filmului, aia in care LvT nu critica ca e criticat, el toarna niste dragoste destul de adevarata fata de personajul uber fucked up al nimfomanei si in consecinta iti da o sansa destul de reala sa empatizezi si s-o simti, dincolo de muie. Si asta e ok.